Foarte ofertantă această regiune, Provence! Nu-i de mirare că este printre cele mai vizitate din Franța. Sunt atâtea de descoperit că parcă pe măsură ce merg mai des într-acolo îmi doresc să mă întorc cât mai curând de fiecare dată. Vorba aceea, în Provence oriunde te-ai duce, spre orice colțisor al ei te-ai îndrepta, sigur găsești ceva frumos de văzut, ceva savuros de mâncat ori de băut. Desigur, Luberonul este magnific, cu satele lui de piatră cocoțate  pe dealuri. Dar asta nu este tot. Mai sunt și alte zone spre care să îți îndrepți atenția fără să fii nici pe departe dezamăgit. Iar unul dintre ele este Les Alpilles, un ținut interesant, cel mai probabil din categoria celor de neratat în Provence. Cu o armonie sublimă a peisajelor, cu o natură ceva mai sălbatică și tradiții bine păstrate, unii zic că Les Alpilles ar fi tabloul perfect al acelei Provence autentice, ca stil și rafinament. Este ținutul livezilor nesfârșite de măslini, este acea Provence a satelor Saint-Remy și Baux-de-Provence. Este cu lavandă și chiparoși, tărâmul scriitorilor că Daudet si Mistral, dar și al pictorilor, Van Gogh trăind un timp la St Remy și bucurându-se de acea lumină unică provensală. Les Alpilles este negreșit o parte de Provence care mi-a plăcut foarte tare și unde sigur mă voi întoarce cu drag. 

Baux-de-Provence France

Un ținut natural încântător, situat în nordul departamentului Bouches du Rhône, dominat de un lanț de coline calcaroase ce urcă puturoase doar până la 498m, dar oferă o panoramă vastă, ce se întinde de la Mont Ventoux spre Cévennes și de la Muntele Sainte Victoire până în Camargue, faimoasa deltă a Rhonului. Acesta este Alpilles, un loc unde peisajele sunt magnifice, cu dealuri ce se întrepătrund printre câmpii valonate, presărate cu păduri verzi de pini ori stejari. Șoselele înguste șerpuiesc prin acest ținut, oferind din loc în loc imagini demne de o carte poștală. Livezile de măslini sunt vedete, printre ele zărindu-se adesea alei lungi, mărginite de chiparoși subțiri și înalți, ce duc către acele case provensale, colorate și frumos amenajate să se încadreze perfect în acest tablou armonios.  

Noi ne-am oprit în satul Baux-de-Provence, situat pe un platou stâncos, dominând peisajul către Arlés și Camargue. Este cel mai cunoscut sat din partea aceasta de Provence, clasat, pe bună dreptate, printre cele mai frumoase din Franța. Mă gândeam la el de ceva vreme, așa că în vacanța din 2018 i-a venit rândul. Și mărturisesc că mi-a plăcut foarte tare. De fapt, dacă stau acum să mă gândesc, cred că Baux-de-Provence  mi-a plăcut cel mai tare dintre toate satele pe care le-am văzut până acum în Provence. 

Patrimoniul său istoric este excepțional, cu vreo 22 de clădiri clasate monument istoric: biserică, castel, capele, case, porți, la care se adaugă și colecții de mobilier și tablouri. Satul se vizitează la pas, străzile fiind exclusiv pietonale. Plimbarea este plăcută, se pot admira case vechi, frumos restaurate, unele cu fațade renascentiste, plus câteva hoteluri particulare de pe timpuri, ce azi găzduiesc muzee sau diverse expoziții. Vă spun, e minunat la Baux! 

De-a lungul plimbării pe strădutele înguste și umbroase, mai găsim și diverse ateliere ale artizanilor locali, magazine cu suvenire provensale, sau buticuri cu bunătăti. De asemenea, nu lipsesc restaurantele, unele dintre ele având terase exterioare ce oferă priveliști interesante către împrejurimi. 

În vârful satului se găseste fortăreata Baux-de-Provence  Aceasta se întinde pe o suprafată de 7ha și permite descoperirea vestigiilor trecutului tumultuos: ruinele unui castel medieval, capela, expoziții de masinării medievale, donjon, turnuri... o formidabilă lecție de istorie din Provence, povestită într-un decor de excepție.   

Fiindcă a trecut ceva timp de atunci nu-mi mai aduc aminte toate detaliile. Dar îmi amintesc destul de bine că a fost o zi foarte caldă, cam ca toate cele în care m-am plimbat prin Provence. Îmi mai amintesc cu drag și dor de Erika mică, în rochița ei de vară cu floricele colorate și cu pălăria de paie, pe care de altfel am și pierdut-o la plecarea din Baux. Îmi amintesc că am mâncat niște paste bune (și eu nu prea mănânc paste!) la un restaurant ce avea o terasă foarte racoroasă și cu priveliște spre sat. Știu că mi-a plăcut fortăreața, unde Erika a alergat în voie, chiar dacă arșița era cam de nesuportat acolo sus. Am plecat mulțumiți cu gândul că sigur cândva ne vom întoarce la Baux-de-Provence

Baux-de-Provence France
Pe stradutele din Baux-de-Provence 

Baux-de-Provence France

Baux-de-Provence France
Erika mica, in rochita de vara cu floricele :)

Baux-de-Provence France

Baux-de-Provence France

Baux-de-Provence France


Baux-de-Provence France

Baux-de-Provence France

Baux-de-Provence France


Baux-de-Provence France

Fortareata Baux-de-Provence France
In varful satului se poate vizita Fortareata Baux-de-Provence, sau ma degraba ruinele acesteia.

Baux-de-Provence France

Baux-de-Provence France

Baux-de-Provence France

Baux-de-Provence France

Baux-de-Provence France

Baux-de-Provence France

Baux-de-Provence France

Baux-de-Provence France

Baux-de-Provence France

Baux-de-Provence France

Baux-de-Provence France

Baux-de-Provence France

Baux-de-Provence France

Baux-de-Provence France

Baux-de-Provence France

Baux-de-Provence France

Baux-de-Provence France

Baux-de-Provence France

Dar n-am plecat chiar acasă, spre campingul nostru les Mouettes de la Martigues. Ci am mai făcut o oprire pe drum, oprire deloc întâmplătoare, bine marcată încă de acasă pe ordinea de zi. O degustare. Nu, nu de vin de data aceasta, ci o degustare de ulei de măsline la o fermă locală, Domeniul Castelas

În zona satului Baux de Provence, măslinul este regele, adevăratul star în acest ținut. Arbore rustic, rezistent la suflul mistralului, se preteaza de minune solului calcaros, ars de soare, din această parte a Franței. Oriunde ai merge, de pe șosele din această zonă, poți admira livezile nesfârșite de măslini. Sunt livezi de măslini peste tot în sud, dar nicăieri atât de evidente ca in zona Alpilles. Sunt mai mulți producători locali, noi ne-am oprit la Domeniul Castelas pentru vizită și degustare. 

Domeniul Castelas a fost înființat în 1997 de către un cuplu de localnici, care după ce au trăit 15 ani în Statele Unite au decis să se întoarcă la origini, în Provence. Nu-i de mirare! Astăzi domeniul se întinde pe o suprafață de aproximativ 110ha și produce măsline de mai multe soiuri folosite pentru obținerea de ulei de o calitate foarte bună. Uleiurile sunt variate, majoritatea fiind produse sub denumirea de origine AOP Vallée des Baux sau AOC Provence, în variantele clasic sau BIO. Există și uleiuri aromatizate, cu busuioc, cimbru, mentă, rozmarin, piper, etc. Am participat mai întâi la o prezentare a domeniului și a modului de producție a uleiurilor, cu vizitarea presei unde acestea se fabrică, după care am degustat câteva sortimente. Am ales desigur câteva cu care am plecat acasă. Din păcate nu prea m-am bucurat de ele, căci imediat ce am ajuns au început grețurile celei de-a doua sarcini, iar uleiul de măsline nu s-a numărat printre acele puține alimente pe care le puteam tolera :)).  

Baux de Provence France

Baux de Provence France

Baux de Provence France

Baux de Provence France

Baux de Provence France


Toate episoadele acestei escapade in Sudul Frantei (2018):


S-ar putea să te intereseze și: 

SHARE 1 comment

Add your comment

  1. Bună dimineața unei familii * suspendată * între două țări, cu legături trainice...

    Citesc de ani buni acest blog, nu am comentat niciodată nici o postare, chiar dacă pe unele dintre ele le-am recitit ( de altfel, este pentru prima oară când scriu un fel de răspuns de acest fel ), însă acum, după ce am citit ultimele gănduri în care parcă am auzit un strigăt izvorât dintr-o dorință de clarificări privind ( motivarea ) în alegerea drumului de mers spre viitor, mi-am zis că , poate, sunt utile și alte păreri. Indiferent dacă se recunoaște sau nu, postarea privind - suspendată între două țări...- este punctul în jurul căruia se învârtesc toate celelalte postări despre o parte minunată a Franței, ca o dorință conștientă sau nu, de a face o demonstrație a motivelor puternice care au stat la baza deciziei de deveni cetățean francez. Pe de altă parte, adevăratul motiv regăsit printre rândurile celor scrise, este familia, acasă este și trebuie să fie întotdeauna locul unde este familia, soțul,copiii, cu toții fericiți în excursii sau în jurul, semineului cu gandurile la prezent sau la ce o sa fie .In adâncul sufletului rămâne locul de neuitat al meleagurilor natale, care vor fi întotdeauna * umărul * oferit cu iubire pentru sprijinirea capului atunci când va fi nevoie. Acest * umăr * este o moștenire pe care o vor simți și aprecia fetițele și toți urmașii lor.Aleea de pe malul Senei din fotografie este foarte sugestivă.De unde venim , pe unde mergem și unde vrem să ajungem...nu este pustie, suntem acolo!
    Imi permit să fac o sugestie:Grupate pe anumite teme, ( de turism ) postările din acest blog pot fi tipărite într-o editură. Voi fi unul dintre cumpărătorii unei astfel de lucrări!
    Cu sinceritate și gânduri bune,
    Ion

    RăspundețiȘtergere

© Larisa Tais · THEME BY WATDESIGNEXPRESS