Postari din categoria COASTA ATLANTICULUI
Unul dintre lucrurile care îmi plac în Franța, turistic vorbind, este acela că fiecare colțisor de țară ascunde locuri foarte interesante de văzut, mai ales dintre cele mai necunoscute și mai ocolite de turismul în masă, adevărate oaze de petrecut timp liber de calitate pentru noi, localnicii, dar și pentru călătorii interesați să ocolească, chiar și pentru pentru puțin timp, cărările bătute ce duc spre marile destinații. Mai îmi place și că aceste obiective sunt foarte bine valorificate, îngrijite și orânduite pentru cei care aleg să poposească în zonă, că sunt promovate și că există drumuri accesibile care să ducă la ele, dar deja alunec într-o altă discuție. Un astfel de loc este Maillezais. Firește, nimeni nu a auzit de el. Nici eu, recunosc, până de curând. Câți turiști vin în Franța să meargă la Maillezais, să descopere Marais Poitevin și ruinele Abației Saint-Pierre, după care să se relaxeze cu o specialitate locală din Vendée la un restaurant așezat chiar pe malul canalului? Foarte puțini, sunt convinsă. Și pe bună dreptate să fie așa, excursiile noastre sunt întotdeauna limitate pentru câte locuri interesante există în lumea asta mare, ori câte ne-am dori să descoperim. Însă noi am poposit întâmplător la sfârșit de aprilie la Maillezais, fără teme pregătite de acasă și a fost o experiență minunată.  


Fix cu o săptămană înainte de plecarea în România am fost invitați la aniversarea unui prieten, în apropiere de La Rochelle.  Desigur, această invitație la malul mării, oceanului mai exact, ar fi picat mult mai bine vara, pentru a profita de soare, ceva bălăceală și plajă eventual, dar deh, nu-și poate omu’ alege data nașterii. N-a fost rău nici așa. Duminica după sindrofie am avut parte de o zi însorită, chiar dacă debutase cu ploaie, așa că am profitat de o plimbare prin orașul port și de un prânz la un restaurant local. 
  
La Rochelle Franta

Despre Rochefort habar nu am să vă spun multe, așa că nu vă așteptați să vă dau tips and tricks sau să vă zic mamă, cât e de minunat, trebuie să  mergeți să-l vedeți!  Dar nici rău nu este orășelul. Am ajuns și eu întâmplător pe acolo, odată cu weekendul petrecut la Rochelle. Culmea, de Rochefort ăsta știam! De fapt aflasem că există pe hartă Franței cu vreo câțiva ani în urmă, cu ocazia unei vizite anterioare în zonă.  

Rochefort Franta

Plimbându-mă fără grabă prin Vechiul Port din La Rochelle, pe o vreme rece și ploiasa, cu greu mi-aș fi putut imagina că acum câteva sute de ani de aici plecau jumătate din navele coloniale franceze, odată cu descoperirea Amercii. Mi-era greu să-mi închipui tumultul, agitația acestor pontoane, astăzi atât de tăcute și pustii. Dacă pe aceste ape cândva se făceau majoritatea schimburilor comerciale ale Franței, acum Vieux Port n-a mai rămas decât cu însemnătatea sa istorică și cu plăcerea pe care o oferă turiștilor care-i colindă agale cheiurile. 

La Rochelle Atlantic Franta

Întotdeauna mi-am dorit să văd marea iarna. Habar nu am de ce, pentru că eu nici vara nu țin neapărat s-o văd. Dar iarna credeam eu că e mai fascinantă. Deși n-a fost vreodată departe, că doar Constanța era la vreo 250 km de București, tot n-am ajuns. Probabil nu mi-am dorit îndeajuns, că altfel făceam eu ce făceam și tot ajungeam. Acum tot la 250 de km este marea. Mă rog, oceanul, dar este cam tot aia. Nu vrea parcă să mă părăsească deloc, tot aproape rămâne, iar eu rămân să mă întreb mereu de ce natura n-a făcut Alpii acolo și Atlanticul în locul Alpilor. Bine, decât să muți munții din loc, mai bine mă mut eu lângă ei, dar nah, așa a fost să fie. Poate cine știe, în viitor....


Côte de Lumière

in , , , , by Larisa, septembrie 03, 2012



Si uie a venit si toamna. Ce se intampala toamna? Se culeg strugurii. Ce se face din struguri? Vin. Unde curge cel mai mult vin? In patria vinului. Care este ea? Pai daca nu Franta, care alta :))?! Weekendul ce a trecut am fost la o plimbare tare faina pe o podgorie, mers pe jos, cu un pahar legat de gat, am degustat vinuri, am aflat una alta despre cum se fac ele, dar despre asta voi povesti data urmatoare. Inca nu am reusit sa fac o selectie de poze si sa-mi adun cuvintele sa vorbesc despre. Pana una alta, hai sa ne mai aruncam o data privirea spre vara, spre mare, valuri si nisip fierbinte si sa pornim spre Côte de Lumière la pas, pe maulul Atlanticului.



Da, duminica ce a trecut am fost sa ma balacesc in Atlantic. Ca daca nu prea e rost de o vacanta mai lunga prea curand, iar planurile ce le aveam s-au cam dus pe apa... Loarei, pana una-alta macar sa ne bucuram de iesiri de weekend, pe ici pe colo, prin zona. Zona, vorba vine, ca am mers vreo 300 de km pana la Saint Jean de Monts -regiunea Pays de la Loire, adica mai exact pe langa Nantes, acolo unde Loara se varsa in Atlantic. Puteam chiar sa mergem cu barca! Culmea a fost ca nici nu m-am balacit prea bine, intrucat am avut ghinion de vreme cam urata, dar despre astea o sa povestesc in curand. 


Trambitam AICI sus si tare ca eu pana acum nu am fost la mare de 1 Mai niciodata. Ei bine, nici n-am apucat sa scriu fraza pana la capat, ca am si aflat ca, pe 2 mai, exact acolo voi pleca. Spre ocean. Lorient-Bretagne-Atlantic. Supeeer!!! Ca sa vedeti cum este viata, imprevizibila intotdeauna. Apoi, nu a fost chiar o vacanta in adevaratul sens al cuvantului, ci a fost mai mult o intamplare, dar a fost una binevenita, mai ales ca a sosit la pachet cu o zi insorita si calda. 

Châtelaillon-Plage Atlantic Franta
Oceanul Atlantic

Afara este frig si este decembrie, iar saptamana viitoare este Craciunul. Wow, cum trece timpul!!! A mai trecut un an din vietile noastre. Afara este frig, desi, ce-i drept, fata de Bucuresti, aici in Tours iarna este mai blanda, deci nu am de ce sa ma plang. Rare sunt zilele cand temperatura coboara sub 0°, iar de nins nici vorba! Rasfoind poze mi-am adaus aminte de cateva zile calde si insorite de iulie, petrecute pe plaja cu un nisip fierbinte al Atlanticului. Era prima intalnire cu oceanul. 

© Larisa Tais · THEME BY WATDESIGNEXPRESS