Postari din categoria COASTA DE AZUR
Când vine vorba de Coasta de Azur, această regiune mega-turistică și mult prea vizitată de oameni din toate colțurile lumii, parcă nu mai este loc de nici o prezentare. Cu orașele sale atractive, renumite în lumea întreagă, precum Nisa sau Cannes, cu plaje frumoase și hoteluri luxoase, cu faleze incantătoare și festivaluri fastuoase, toate în echilibru perfect cu versanții verzi ce se zăresc pe fundal și cu acoperișurile roșii ale  satelor agătate de aceștia, despre Coasta de Azur s-a tot vorbit, fiind parcă greu să mai aduci vreo noutate. Ce ar mai putea fi de spus? De văzut, de descoperit? O mai fi vreun colțisor neatins, vreo palmă de pămant de explorat? Dar uite că noi am găsit unul, se pare totuși că această renumită Coasta de Azur mai ascunde și locuri neștiute, ocolite de turismul în masă. Iar unul dintre ele este cel despre care vă voi vorbi astăzi: Mandelieu la Napoule și castelul său, La Napoule.   


De fiecare dată când am mers in Corsica cu vaporul am ales compania Corsica Ferries pentru că prețurile sunt chiar ok și pentru că transportă animalele de companie pe punte, față de restul companiilor maritime care fie nu transportă deloc, fie o fac la cală, într-un spațiu special pentru animale. Corisca Ferries operează in Franța din orasele Toulon si Nisa, iar de obicei noi alegem plecarea și sosirea în orașul Toulon, întrucât este oleacă mai aproape de casă. Insă la ultimul drum din Corsica, cel din septembrie de anul trecut, am acostat la Nisa, nu pentru că am dorit neapărat așa, ci pentru că acolo acosta vaporul care ne convenea nouă ca orar. Așa că am ridicat ancora la Bastia, pe la ora 8 dimineața, ceea ce ne-a permis să admirăm orașul luminat de primele raze calde de soare. Mi-a părut un pic rău că lăsasem aparatul foto în mașină (nu ai acces la mașină pe durata traversării!), mi-ar fi plăcut să imortalizez Bastia așa cum se prezenta în acea dimineață, însă m-am mulțumit cu două-trei poze făcute cu telefonul și cu gândul că nu prea este nimic de fotografiat pe vapor, cel puțin n-o să mă mai car cu el în geantă, nici n-o să-i mai port grijă.  


Alpii Provensali,

Ah, nuuu, n-am plecat nicăieri, deși aș fi vrut eu să scriu acest jurnal "live", de undeva de la umbra unui leandru. Sunt încă acasă, sunt încă pe baricade. Pregătisem acest articol parțial, încă din iunie, dar nu l-am mai continuat, nu știu să spun exact din ce motive. Pentru că așa funcționez eu, mă entuziasmez repede și apoi o las baltă, inclusiv în ceea ce privește blogul, dovadă stând în draft o mulțime de articole începute și neterminate. Cine știe, poate totuși până la pensie le scriu. Însă la începutul verii am fost în sudul Franței. Nu mult, doar un weekend și mai mult cu treabă. Și tot cu treabă ajunserăm și la Gap, iar cu alta a trebuit să coborâm spre Nisa. Păi să tot fie treburi din astea, că nu m-aș supăra să fac drumul Gap-Nisa nici de 100 de ori.


Provence Franta

Afară plouă cu găleata și e un frig nesuferit de noiembrie. Și cică așa va fi toată vara asta, urâtă, mohorâtă și ploiasa. De parcă și-ar dori cineva răcoarea zilelor de toamnă târzie în iunie! Măcar acolo puțin soare. Și niște sandale în picioare, eventual un tricou și niște pantaloni scurți. Dar de unde?! Așa că cine vine pe aici în vizită îl rog spre bine lui să nu uite paltonul acasă! A trebuit în weekend-ul ce a trecut să bat 800 de kilometri spre sud ca să mă bucur de puțină vară. Dar măcar m-am bucurat cu adevărat, chiar dacă a fost doar pentru două zile. Și m-am întors acasă așa de amărâtă și mai mohorâtă decât vremea din Tours, cu soarele, Mediterana și leandrii înfloriți în minte, consolându-mă doar cu speranța că într-o zi, cât de curând, o să mă bălăcesc iar în marea de azur. Pentru că ăsta este dezavantajul locurilor frumoase, abia aștepți să pleci înspre ele și nici nu apuci să te întorci acasă, că parcă vrei să pleci iar. Dar să o luăm cu începutul.... 
Nisa Coasta de Azur Franta

Iar nu-mi găsesc cuvintele să scriu. Ce să spun oare despre Nisa, capitala Coastei de Azur? Că este un oraș superb, încântător, splendid, minunat, divin? Cred că toate acestea s-au mai spus. Să spun că îl găsesc cel mai frumos și elegant oraș din Franța? Asta s-ar putea să fie nouă, dar încă nu le-am văzut pe toate. Să spun că mâine m-aș muta acolo fără să mă gândesc de două ori? O da, cine nu s-ar muta acolo unde muntele se îmbină perfect cu marea și cosmopolitul cu simplitatea? Calm și tumultos în același timp, sincer și totodată perfid, dar seducător și atractiv, Nisa este un oraș al contrastelor. Un oraș de care, după ce-l descoperi, te vei îndrăgosti iremediabil. Și cu siguranță îți vei dori să revii...

Menton Coasta de Azur Franta

Menton... Nu știu cum să încep. Nu știu cum să descriu mai bine. Nu știu dacă ce o să scriu aici va reuși să exprime pe deplin frumusețea acestui loc. Nu știu dacă pozele mele vor putea să arate măcar o părticică din splendoarea acestui oraș. Marea de un turcoaz strălucitor, casele colorate din centrul vechi, iahturile scumpe ce se unduiesc pe valurile domoale, munții impunători ce domină tot peisajul, climatul subtropical unde iarna este aproape inexistentă, fiecare pe rând și toate la un loc, fac din Menton un oraș nemaipomenit. 

Eze Coasta de Azur Franta

Când am aflat că voi petrece un weekend pe Coasta de Azur, primul loc pe care mi-am dorit să-l văd a fost indiscutabil pitorescul sat Eze. Citisem despre el, văzusem poze, auzisem pe la cunoștințe și în ciuda timpului scurt, nu m-am înduplecat să-l ocolesc. Ar fi fost și păcat să o fac! Agățat între munte și mare, cocoțat pe un deal, împânzit de străduțe pavate și case săpate în piatră, Eze este magnific. Te cucerește încă de la primul pas. 

Acum câteva săptămâni eram tare bucuroasă că văzusem marea iarna. Vorba venea marea, că de fapt era oceanul. Însă uite că pe negândite ajunsei și la Mediterană. Deci e chiar adevărat principiul "ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea să ți se întâmple". Scriam de curând că va urma probabil un weekend cu mulți kilometri la bord. Ei bine acești mulți kilometri au fost vreo 2100 dus-întors și au avut ca punct de plecare Tours și ca destinație finală Nisa. Dar să o luăm cu începutul.... 

© LARISA TAIS · THEME BY WATDESIGNEXPRESS