Postari din categoria FOTO STRADA-ARHITECTURA
Noiembrie este o lună plină de contraste în micuțul meu orășel de la malul Loarei. Culori încântătoare dar zile prea scurte să le admir, străzi neumblate dar vreme grea și mohorâtă să le bat la pas precum aș vrea, lumină atât de plăcută dar peisaje mult prea însingurate de învăluit. Cu toate acestea, noiembrie este una puținele luni când orașul este al nostru, al localnicilor. Nimeni nu vizitează Valea Loarei în noiembrie, așa că după ce forfota turiștilor s-a potolit, străzile par neobișnuit de pustii. În noiembrie orășelul se cufundă într-o liniște stranie, aproape apăsătoare, până ce vânzoleala începe din nou, odată cu luna decembrie și sărbătorile de iarnă. 




Ador orașul Tours. Să merg, să-l revăd, să îi bat străduțele la pas. Este un oraș viu, șic, exact pe placul meu și chiar dacă nu mai locuiesc în centrul său, pe străduța îngustă din cartierul Prébandes, revin cu drag ori de câte ori am ocazia. Față de Tours simt un atașament aparte, mă cheamă și m-atrage necontenit, ca un oraș de suflet. Orașul copilăriei mele franțuzești, v-am zis. 


Dacă anul trecut nu prea am profitat de toamnă decât în curte, anul acesta încerc să recuperez, astfel ori de câte ori am ocazia ies cu Erika la plimbare prin micuțul nostru orășel. Pisica, cum o alint eu, adoră plimbările. E curioasă, e atentă la tot ce se întâmplă, se uită, caută cu privirea să descopere lumea asta mare din jur. Eu pe partea cealaltă, împing căruciorul și îmi clătesc mințile, să stai zilnic cu un copil de 10 luni nu-i chiar treabă ușoară precum pare, mai ales cu un copil hiperactiv care nu stă locului o clipă, ca Erika. 


O zi caldă, o zi rece, una însorită, alta mohorâtă, cam așa arată vremea de decembrie la noi în Touraine. Probabil de aceea am și răcit. Nu prea e ea chiar de de iarnă, mai degrabă de toamnă târzie, schimbătoare și enervantă deopotrivă. Incă puțin și vin pe rând Crăciunul, apoi Revelionul și odată cu ele se încheie și acest an, 2015, care habar nu am când a trecut. N-a fost un an chiar rău, n-a fost nici foarte bun, să vedem ce va aduce 2016.


Fix cu un an în urmă dădeam Tours pe Amboise. De fapt pe 12 am semnat actele, ne-am mutat pe 13, dar cam tot aia este. A fost o schimbare într-adevăr, dar acum îmi dau seama că nu am perceput-o ca pe una enormă, am rămas tot aici în zonă, nu m-am mutat prea departe de locurile și persoanele cunoscute, ca atunci când, cu patru ani și jumate în urmă de exemplu, am schimbat țara. Nu-mi pare rău, desigur, pentru pasul făcut, a fost o decizie venită din inimă, cu greu m-aș mai vedea astăzi mutată înapoi, în micuțul apartament de bloc. Viața la curte are avantajele ei, precum spațiul mult mai mare de locuit, grădina și beneficiile ei, liniștea și independența, dar și câteva dezavantaje pe care le presupune în general o casă a ta, gen diverse lucrări, amenajări și reparații. In fine, nu o să intru în detalii, fiecare cu preferințele și prioritățile lui, noi sigur nu vom duce lipsă de preocupări pe termen îndelungat.
Când a trecut vara asta? Îmi explică și mie cineva? Zău că nici nu-mi vine a crede că lunea viitoare începe septembrie. Și vara ca vara, dar luna august mi s-a părut că... nici n-a fost. Parcă ieri am mers la Paris s-o aștept pe mama la aeroport și trosc-poc, s-a rupt firul, m-am trezit astăzi. Poate e din cauză că pe aici nu prea a fost vară, deși "nu prea" asta e deja mult spus. Cred că de o vară mai rece ca aceasta n-am avut parte niciodată, sau cel puțin nu-mi amintesc. În afară de o zi, maxim două, temperaturile nu cred să fi urcat peste 23 de grade aici în Touraine; de plajă, bălăceală și pescuit cu cortul, așa cum îmi plănuisem pe timpul șederii mamei, nici nu încape vorba. Eh, mama s-a întors duminică în țară, iar pentru noi lucrurile au intrat în "obișnuit". Noroc că vine vacanța ...

Unul dintre avantajele faptului că nu conduc este acela de sta liniștită pe scaunul din dreapta și de a putea face poze în voie. Nu știu dacă există printre voi persoane care-mi împărtășesc această pasiune, de a fotografia din mașină, dar mie îmi place la nebunie chiar dacă adesea nu-i așa de ușor să obții imagini reușite. Fotografiatul pe autostrada este ceva ce practic frecvent, cu fiecare ocazie care se ivește să plec la drum, fie că peisajul este interesant sau nu, astfel că în ultimii doi ani am strâns ceva imagini. Am ales câteva dintre ele, mai reprezentative și mai clare și le-am inserat mai jos, pentru voi.

Îmi plac astfel de poze, atât să le fac cât și să le răsfoiesc din când în când,  fiecare fiind  specială în felul sau, nu neapărat datorită tehnicii, sau a compoziției, ci doar datorită momentului pe l-au surprins. Fotografiem mereu oameni, destinații, locuri, obiective turistice, dar foarte rar drumul care ne duce acolo. Eu cred că și drumul este o parte importantă a unei călătorii; când plec undeva, pe drum sunt mai entuziasmată decât la fața locului. În plus, clipele petrecute pe drum sunt atât de scurte, peisajele se succed adesea fără să le observi, odată cu nerăbdarea de a ajunge la destinație, astfel încât imortalizarea lor în imagini mi se pare fascinantă.


Fotografia mea preferată. Nu știu exact de ce, poate datorită vegetației verzi din februarie, a luminii calde, a locului.... 
Ieri a fost o zi cu mult...foarte mult soare în Tours. A fost atât de cald, că am ieșit afară doar în pulovăr. Vai, ce bine a fost, zău! Am observat că buna mea dispoziție excelează în zilele luminoase. Mă simt mai veselă, mai optimistă și cu mai multă poftă de viață. Nici frigul nu mă întristează așa cum o face un cer plumburiu. Ar putea fi iarnă juma' de an, dacă ar fi soare aș putea trăi liniștită, fără să mă plâng prea tare. Din punctul ăsta de vedere n-am nimerit bine în Touraine. Nu mă pot "lăuda" cu geruri cumplite, nămeți, sau caniculă vara, dar zile mohorâte avem din plin. Vorba unui amic, e frumoasă regiunea asta a noastră, doar vremea-i de tot rahatul. Drept urmare, n-a durat prea mult soarele; azi cerul este acoperit și așa va rămâne, se pare, până duminică. 


Toată vara, cât a fost cald și frumos, n-am ieșit nici măcar o dată cu trepiedul noaptea, sau pe înserat, să fac poze. În schimb, am ieșit acum, în noiembrie, când e frig și plouă aproape continuu. Încep să cred că dacă nu-nghet de frig, dacă picioarele nu-mi sunt leoarcă, la fel și aparatul, dacă Andrei nu-mi ține umbrela, sau dacă Azorel nu mă înjură în mintea lui, pe câinească, tremurând, parcă eu nu simt fiorul fotografiei trecându-mi prin vene.




Zilele astea m-am plimbat foarte mult prin Tours. Atât de mult cât să-mi ajungă tot anul. Am profitat de faptul că este mama aici și vorba aia, nu puteam s-o țin în casă și am mai profitat și de vremea caldă și însorită. Cu ocazia aceasta mi-am scos și aparatul la plimbare, așa greu cum este și mi-am imortalizat orașul în plină vară. Știți?! Vara orașul meu mi se pare gol. Poate din poze nu s-ar zice, însă eu așa îl văd, așa îl simt. Pe străzi plutește un aer de vacanță, încă de la orele dimineților, și asta pentru că majoritatea localnicilor sunt plecați în concedii. Cu toate acestea Tours nu rămâne chiar pustiu În lunile de vară dau năvală turiștii. E plăcut să-i vezi și să te pierzi printre ei! Cred că avantajul de a locui într-un oraș turistic, este acela că vara te simți în vacanță chiar dacă nu ești.




Pe aici a fost un weekend cu adevărat de primăvară. Cald, soare, frumos, numai bine de plimbat pe afară. Ceea ce am și făcut ieri după-amiază. Am luat-o la pas pe malul Loarei, am continuat prin centrul vechi unde am mâncat ceva și am băut o bere la terasă, iar de acolo înapoi spre casă. Am rămas chiar în pulovăr. Era așa plăcut la soare! Nu erau portocale coapte în pomi și nici marea albastră nu se vedea dincolo de acoperișurile caselor, dar nu-i bai, are și orășelul meu farmecul lui. 



Istorie și modernitate  

Un pic de Paris

in , , , , by Larisa, septembrie 19, 2012
Place des Vosges Paris Franta

Pentru ca azi este miercuri si este fara cuvinte, asa cum spune Carmen, cu intarzire, ca am avut ceva treaba azi, chestii domestice, curatenie, geamuri spalate etc, va invit la o plimbare prin Place des Vosges, din Paris, pe unde m-am plimbat eu ieri. Bine, nu m-am plimbat numai pe aici, ci asta a fost doar o mica bucatica, dar despre cum alergi 14 km prin Paris intr-o zi de marti, va povestesc altadata. Acum sa ne relaxam pe o bancuta, in fata unei fantani, in una dintre cele mai vechi piete ale Parisului, din cartierul Marais. Enjoy everybody si thx Ileana for that beautiful walking ;)! Mai vin, sa stii :))!!!!

Gradina de vis

in , , by Larisa, septembrie 04, 2012
Nu stiu daca mi-ar place sa locuiesc la tara, poate ca da, daca nu sunt undeva prea izolata, dar stiu sigur ca nici intr-un oras mare si aglomerat nu mi-ar place. Nu mi-a placut niciodata. Si mai stiu ca iubesc sa locuiesc la casa, din aia pe pamant, cu curte, gard, poarta si gradina. Sa  imi beau cafeluta dimineata la o masuta inconjurata de flori si verdeata si sa adorm in serile de vara cu geamul deschis prin cara sa pluteasca mirosul de regina noptii.
Fara cuvinte astazi, doar poze. Pentru ca astazi nu am nimic de spus, n-am o dispozitie prea buna, in ciuda caldurii de afara. Va spun doar ca ador florile de la pervazurile ferestrelor. Ma incanta de fiecare data sa le privesc. La anul imi voi pune si eu muscate rosii, ca acum e prea tarziu pentru ele. 
 
Va pup si bucurati-va de vara ce a mai ramas, de vacante, de voie buna, de cei dragi!

© Larisa Tais · THEME BY WATDESIGNEXPRESS