Postari din categoria LOCHES
După prânzul și plimbarea prin centrul istoric din Loches am purces la vizita cetății. Cité Royale de Loches este instalată pe un pinten stâncos ce domină orașul și întreaga vale a râului Indre, afuent al Loarei. A fost fortificată în Evul-Mediu timpuriu, construcția sa a evoluat lent pe durata mai multor ani, astăzi numărându-se printre cele mai bine conservate vestigii din regiunea Centre-Val de Loire. Fortăreața este una complexă și se compune din patru edificii semnificative: Porte Royale, poarta regală, singura cale de acces în interior, un Château-Fort, castel fortificat cu un impresionant donjon, o impunătoare biserică, Saint-Ours și ceea ce se cheamă Logis Royal, încăperile regale. Acestora li se adaugă zidul strașnic de apărare, care înconjoară cetatea și însumează aproximativ 2 km, plus o serie de case tradiționale, reședințe ale nobilimii epocii, foarte bine conservate și încă locuite.



Poziția strategică și ușor de apărat de la Loches a fost ochită din cele mai vechi timpuri, romanii fiind de fapt cei care au construit primele fortificații. Insă abia în 1249 Louis al IX-lea include Loches în patrimoniul regal, urmând ca mai târziu, în secolul XV, Charles al VII-lea sa locuiască perioade destul de lungi în oraș.
 

Vă mărturisesc, toamna îmi place cel mai tare să ies la plimbare. Fie că este vorba despre promenade citadine, mai aproape sau mai departe de casă, sau despre drumeții în mijlocul naturii, zilele blânde și însorite de toamnă mi se par numai bune pentru astfel de activități: nici prea cald, nici prea frig, aer ușor de respirat, culori magnifice, aglomerație aproape deloc și o lumină excelentă pentru fotografii. Da, toamna împrăștie o lumină unică, ca să nu mai zic că în sezoanele de mijloc apreciem parcă mai bine soarele decât vara, nu-i așa? Pentru că nu știu cum este pe la voi, dar noi, în Touraine, ne-am bucurat de cea mai caldă toamnă a ultimilor ani. 


Cu toate acestea, toamna aceasta a fost cea de care am profitat parcă cel mai puțin. După ce septembrie a trecut pe nesimțite, ca o lună de vară, prin Corsica, octombrie și noiembrie au venit grămadă cu diverse treburi, pe alocuri chiar cu chestiuni mai neplăcute și dificultăți, să nu credeți cumva că viața mea este un șir lung de plimbări și fericire absolută. Insă în al zecelea ceas m-am hotărât să nu mă las copleșită de probleme și să-mi dau rendez-vous cu toamna pe undeva prin regiune, până nu ne părăsește de tot, mai ales că anii trecuți avuserăm parte de întâlniri grozave, la Cheverny și la Montreuil-Bellay. Fără să mă gândesc prea mult, pentru anul acesta am ales Loches, chiar dacă am mai vizitat orașul, nu vizitasem însă citadela. In plus, aveam chef de un castel și de un orășel medieval, ceva cochet și liniștit, autentic și nu foarte turistic, iar Loches părea alegerea perfectă. Așa că în duminica de după atentate am pornit spre Loches să ne limpezim mințile, cu gândul să luăm prânzul acolo, să ne plimbăm prin orășel și să vizităm Cité Royale de Loches.

În urmă cu vreo câteva săptămâni, pe când via avea frunze galbene, m-am tot ținut să fac câteva plimbări pe podgorii, să admir peisajul. N-am reușit să ajung decât la Rochecorbon, pentru că în weekendurile ce au urmat, cerul s-a acoperit cu nori grei și așa a rămas aproape până în prezent. Au fost câteva tentative de înseninare în ultimele zile, dar degeaba, acum via nu mai are frunze deloc. Îmi propusesem atunci să merg spre Saumur, eventual să mai fac o oprire pe la Candes Saint Martin, locul meu preferat de pe aici, mai ales că în zona aceea aș fi avut de unde alege podgorii frumoase. Mi-am plănuit fiecare detaliu, sperând până în ultimul moment să iasă soarele, ba chiar ne-am îmbrăcat într-una din sâmbete, ne-am pregătit și ne-am urcat în mașină, tot așteptând o minune. Degeaba! Dacă ar fi să aleg un singur lucru care nu-mi place în zona în care locuiesc, ei bine, acesta cu siguranță ar fi vremea înnorată mai tot timpul anului. Eh, ar mai fi și distanța față de munți și probabil și altele, dar mă rog, în respectiva sâmbătă norii erau durerea mea. Păi dacă la Saumur n-are rost să mergem, atunci unde? Am pornit mașina, am ieșit din parcare, am luat-o spre bulevardul central al orașului, fără să avem habar. Trebuia totuși să alegem o destinație, nu de altceva, dar măcar să știm în ce direcție o luăm. Câți kilometri or fi până la Loches? Vreo 40 zice GPS-ul. Mergem la Loches? Hai să mergem la Loches... 


© Larisa Tais · THEME BY WATDESIGNEXPRESS