Postari din categoria MONTREUIL BELLAY
Dacă anul trecut mi-am dat întâlnire cu toamna la Cheverny, anul acesta am făcut-o la Montreuil Bellay, un orășel de care n-a auzit nimeni și când zic nimeni nu mă refer doar la voi, ci chiar la cei care locuiesc pe aici. De multă vreme nu mai vizitasem un castel și cu toată sinceritatea vă zic că mi-era dor; cu siguranță valea asta a Loarei cu castelele ei cu tot mi-ar lipsi enorm dacă într-o zi va trebui să plec de aici. Noroc că acea zi nu se întrevede la orizont...   


O să încep prin a vă spune că aceasta nu este o postare sponsorizată, nu mi-a oferit nimeni prânzul gratis, nici măcar nu am primit vreo reducere. Nu zic nici c-ar fi ceva rău în treaba asta, vă zic doar că este o postare bazată pe experiența interesantă pe care am avut-o eu personal servind masa la restaurantul Grange à Dîme din orășelul Montreuil Bellay, lângă Saumur. 

Nu obișnuiesc să scriu cronici de restaurante; nu pentru că nu n-aș avea neapărat despre ce să scriu, ci pur și simplu pentru că n-am considerat neapărat relevante genul acesta de articole. Însă prânzul de duminică a fost cu adevărat ceva deosebit, așa că nu mă pot abține să nu-l împărtășesc și cu voi. Măcar virtual...

Trebuie să vă zic că îmi plac restaurantele medievale. De fapt îmi place cam tot ce ține de acea perioadă, artă, cultură, arhitectură etc, chiar dacă din motive nu foarte greu de ghicit n-aș putea afirma că mi-ar fi plăcut să trăiesc atunci. Nu știu câți dintre voi cunoașteți restaurantul Excalibur din București (acolo am făcut cunoștință cu al meu soț) și nici nu știu dacă mai este la fel precum l-am cunoscut eu în 2009 (restaurantu' nu soțu'), dar dacă cineva m-ar întreba pe mine personal să-i recomand un restaurant în capitală, Excalibur ar fi acela.
 


În fine, să vedem care-i treaba cu Grange à Dîme...

© Larisa Tais · THEME BY WATDESIGNEXPRESS